XZ(1) Utilități XZ XZ(1)
NUME
xz, unxz, xzcat, lzma, unlzma, lzcat - Comprimă sau decomprimă fișiere
.xz și .lzma
REZUMAT
xz [opțiune...] [fișier...]
ALIAS COMENZI
unxz este echivalent cu xz --decompress.
xzcat este echivalent cu xz --decompress --stdout.
lzma este echivalent cu xz --format=lzma.
unlzma este echivalent cu xz --format=lzma --decompress.
lzcat este echivalent cu xz --format=lzma --decompress --stdout.
Când scrieți scripturi care trebuie să decomprime fișiere, este
recomandat să folosiți întotdeauna comanda xz cu argumentele adecvate
(xz -d sau xz -dc) în loc de comenzile unxz și xzcat.
DESCRIERE
xz este un instrument de comprimare a datelor de uz general cu sintaxă
de linie de comandă similară cu gzip(1) și bzip2(1). Formatul de
fișier nativ este formatul .xz, dar formatul vechi .lzma folosit de
LZMA Utils și fluxurile comprimate brute fără anteturi de format
container sunt de asemenea acceptate. În plus, este acceptată
decomprimarea formatului .lz folosit de lzip.
xz comprimă sau decomprimă fiecare fișier în funcție de modul de
operare selectat. Dacă nu sunt date fișiere sau fișier este -, xz
citește de la intrarea standard și scrie datele procesate la ieșirea
standard. xz va refuza (afișează o eroare și omite fișier) să scrie
date comprimate la ieșirea standard dacă este un terminal. În mod
similar, xz va refuza să citească datele comprimate de la intrarea
standard dacă este un terminal.
Cu excepția cazului în care este specificată opțiunea --stdout,
fișierele altele decât - sunt scrise într-un fișier nou al cărui nume
este derivat din numele fișierului sursă:
• La comprimare, sufixul formatului de fișier țintă (.xz sau .lzma)
este atașat la numele fișierului sursă pentru a se obține numele
fișierului țintă.
• La decomprimare, sufixul .xz, .lzma sau .lz este eliminat din numele
fișierului pentru a se obține numele fișierului țintă. xz
recunoaște și sufixele .txz și .tlz și le înlocuiește cu sufixul
.tar.
Dacă fișierul țintă există deja, este afișată o eroare și fișier este
omis.
Cu excepția cazului în care scrie la ieșirea standard, xz va afișa un
avertisment și va omite fișierul dacă se aplică oricare dintre
următoarele:
• Fișierul nu este un fișier obișnuit. Legăturile simbolice nu sunt
urmate și, prin urmare, nu sunt considerate fișiere obișnuite.
• Fișierul are mai mult de o legătură dură.
• Fișierul are activat bitul «setuid», «setgid» sau cel
lipicios(sticky).
• Modul de operare este stabilit la comprimare și fișier are deja un
sufix al formatului de fișier țintă (.xz sau .txz când se comprimă
în formatul .xz și .lzma sau .tlz când se comprimă în formatul
.lzma).
• Modul de operare este stabilit la decomprimare și fișierul nu are un
sufix al niciunui format de fișier acceptat (.xz, .txz, .lzma, .tlz,
sau .lz).
După comprimarea sau decomprimarea cu succes a fișierului, xz copiază
proprietarul, grupul, permisiunile, timpul de acces și timpul de
modificare din fișierul sursă în fișierul țintă. Dacă copierea
grupului eșuează, permisiunile sunt modificate astfel încât fișierul
țintă să nu devină accesibil utilizatorilor care nu aveau permisiunea
de a accesa fișierul sursă. xz nu acceptă încă copierea altor
metadate, cum ar fi listele de control al accesului sau atributele
extinse.
Odată ce fișierul țintă a fost închis cu succes, fișierul sursă este
eliminat dacă nu a fost specificată opțiunea --keep. Fișierul sursă nu
este niciodată eliminat dacă rezultatul este scris la ieșirea standard
sau dacă apare o eroare.
Trimiterea unui semnal SIGINFO sau SIGUSR1 către procesul xz face ca
acesta să imprime informații despre progres la ieșirea de eroare
standard. Acest lucru are o utilizare limitată, deoarece atunci când
ieșirea de eroare standard este un terminal, folosind opțiunea
--verbose va afișa un indicator de progres de actualizare automată.
Utilizarea memoriei
Cantitatea de memorie utilizată de xz variază de la câteva sute de
kiloocteți la câțiva gigaocteți, în funcție de opțiunile de comprimare.
Opțiunile utilizate la comprimarea unui fișier determină cerințele de
memorie ale instrumentului de decomprimare. De obicei, instrumentul de
decomprimare are nevoie de 5% până la 20% din cantitatea de memorie de
care a avut nevoie instrumentul de comprimare la crearea fișierului.
De exemplu, decomprimarea unui fișier creat cu xz -9 necesită în
prezent 65Mio de memorie. Totuși, este posibil să aveți fișiere .xz
care necesită câțiva gigaocteți de memorie pentru decomprimare.
În special utilizatorii de sisteme mai vechi pot considera deranjantă
posibilitatea unei utilizări foarte mari a memoriei. Pentru a preveni
surprizele neplăcute, xz are încorporat un limitator de utilizare a
memoriei, care este dezactivat implicit. În timp ce unele sisteme de
operare oferă modalități de a limita utilizarea memoriei proceselor,
bazarea pe aceasta nu a fost considerată a fi suficient de flexibilă
(de exemplu, utilizarea ulimit(1) pentru a limita memoria virtuală
tinde să paralizeze mmap(2)).
Limitatorul de utilizare a memoriei poate fi activat cu opțiunea din
linia de comandă --memlimit=limita. Adesea este mai convenabil să
activați limitatorul în mod implicit prin definirea variabilei de mediu
XZ_DEFAULTS, de exemplu, XZ_DEFAULTS=--memlimit=150MiB. Este posibil
să stabiliți limitele separat pentru comprimare și decomprimare
folosind --memlimit-compress=limita și --memlimit-decompress=limita.
Utilizarea acestor două opțiuni în afara XZ_DEFAULTS este foarte rar
utilă, deoarece o singură rulare a xz nu poate face atât comprimarea,
cât și decomprimarea și --memlimit=limita (sau -M limita ) este mai
scurt de tastat pe linia de comandă.
Dacă limita de utilizare a memoriei specificată este depășită la
decomprimare, xz va afișa o eroare și decomprimarea fișierului va eșua.
Dacă limita este depășită la comprimare, xz va încerca să reducă
valorile stabilite astfel încât limita să nu mai fie depășită (cu
excepția cazului în care se utilizează opțiunea --format=raw sau
--no-adjust). În acest fel, operațiunea nu va eșua decât dacă limita
stabilită este foarte mică. Scalarea valorilor stabilite se face în
pași care nu se potrivesc cu valorile prestabilite ale nivelului de
comprimare, de exemplu, dacă limita este doar puțin mai mică decât
cantitatea necesară pentru xz -9, valorile stabilite vor fi reduse doar
puțin , nu până la valoarea prestabilită a lui xz -8.
Concatenare și completare (prin umplere cu octeți nuli) cu fișiere .xz
Este posibil să concatenați fișierele .xz așa cum sunt. xz va
decomprima astfel de fișiere ca și cum ar fi un singur fișier .xz.
Este posibil să se introducă umplutură între părțile concatenate sau
după ultima parte. Umplutura trebuie să fie compusă din octeți nuli,
iar dimensiunea umpluturii trebuie să fie un multiplu de patru octeți.
Acest lucru poate fi util, de exemplu, dacă fișierul .xz este stocat pe
un mediu care măsoară dimensiunile fișierelor în blocuri de 512 de
octeți.
Concatenarea și completarea nu sunt permise cu fișierele .lzma sau
fluxurile brute.
OPȚIUNI
Sufixe de numere întregi și valori speciale
În majoritatea locurilor în care este de așteptat un număr întreg ca
argument, un sufix opțional este acceptat pentru a indica cu ușurință
numerele întregi mari. Nu trebuie să existe spațiu între numărul
întreg și sufix.
KiB Înmulțește numărul întreg cu 1.024 (2^10). Ki, k, kB, K și KB
sunt acceptate ca sinonime pentru KiB.
MiB Înmulțește numărul întreg cu 1,048,576 (2^20). Mi, m, M, și MB
sunt acceptate ca sinonime pentru MiB.
GiB Înmulțește numărul întreg cu 1,073,741,824 (2^30). Gi, g, G, și
GB sunt acceptate ca sinonime pentru GiB.
Valoarea specială max poate fi utilizată pentru a indica valoarea
maximă întreagă suportată de opțiune.
Mod de operare
Dacă sunt date mai multe opțiuni de mod de funcționare, ultima dintre
ele, este cea care va avea efect.
-z, --compress
Comprimare. Acesta este modul de operare implicit atunci când
nu este specificată nicio opțiune de mod de funcționare și nici
un alt mod de operare nu este implicat din numele comenzii (de
exemplu, unxz implică --decompress).
-d, --decompress, --uncompress
Decomprimare.
-t, --test
Testează integritatea fișierelor comprimate. Această opțiune
este echivalentă cu --decompress --stdout cu excepția faptului
că datele decomprimate sunt înlăturate în loc să fie scrise la
ieșirea standard. Nu sunt create sau eliminate fișiere.
-l, --list
Afișează informații despre fișiere comprimate. Nu are loc nicio
decomprimare la ieșire și nu sunt create sau eliminate fișiere.
În modul listă, programul nu poate citi datele comprimate din
intrarea standard sau din alte surse care nu pot fi căutate.
Listarea implicită arată informații de bază despre fișiere, câte
un fișier pe linie. Pentru a obține informații mai detaliate,
utilizați și opțiunea --verbose. Pentru și mai multe
informații, utilizați opțiunea --verbose de două ori, dar
rețineți că acest lucru poate fi lent, deoarece obținerea
tuturor informațiilor suplimentare necesită multe căutări.
Lățimea ieșirii detaliate depășește 80 de caractere, deci
canalizarea ieșirii către, de exemplu, less -S poate fi
convenabilă dacă terminalul nu este suficient de lat.
Ieșirea exactă poate varia între versiunile xz și diferitele
localizări(configurările regionale). Pentru ieșiri care pot fi
citite de mașină, ar trebui utilizată opțiunea --robot --list.
Modificatori de operare
-k, --keep
Nu șterge fișierele de intrare.
Începând cu xz 5.2.6, această opțiune face ca xz să comprime sau
să decomprime, chiar dacă intrarea este o legătură simbolică
către un fișier obișnuit, are mai mult de-o legătură dură sau
are marcați biții setuid, setgid sau bitul lipicios. Biții
setuid, setgid și bitul lipicios nu sunt copiați în fișierul
țintă. În versiunile anterioare acest lucru se făcea numai cu
ajutorul opțiunii --force.
-f, --force
Această opțiune are mai multe efecte:
• Dacă fișierul țintă există deja, îl șterge înainte de
comprimare sau decomprimare.
• Comprimă sau decomprimă chiar dacă intrarea este o legătură
simbolică către un fișier obișnuit, are mai mult de-o
legătură dură sau are marcați biții setuid, setgid sau bitul
lipicios. Biții setuid, setgid și bitul lipicios nu sunt
copiați în fișierul țintă.
• Când este utilizată cu opțiunile --decompress și --stdout,
comanda xz nu poate recunoaște tipul fișierului sursă, și
copiază fișierul sursă așa cum este la ieșirea standard.
Acest lucru permite comenzii xzcat --force să fie folosită
drept comanda cat(1) pentru fișierele care nu au fost
comprimate cu xz. Rețineți că, în viitor, xz ar putea să
accepte noi formate de fișiere comprimate, ceea ce poate face
ca xz să decomprime mai multe tipuri de fișiere în loc să le
copieze așa cum sunt la ieșirea standard. Opțiunea
--format=format poate fi folosită pentru a restricționa xz să
decomprime doar un singur format de fișier.
-c, --stdout, --to-stdout
Scrie datele comprimate sau decomprimate la ieșirea standard în
loc de într-un fișier. Aceasta implică --keep.
--single-stream
Decomprimă numai primul flux .xz și ignoră în tăcere posibilele
date de intrare rămase în urma fluxului. În mod normal, astfel
de resturi rămase face ca xz să afișeze o eroare.
xz nu decomprimă niciodată mai mult de un flux din fișierele
.lzma sau din fluxurile brute, dar această opțiune face ca xz să
ignore posibilele resturi de date rămase după fișierul .lzma sau
fluxul brut.
Această opțiune nu are efect dacă modul de funcționare nu este
--decompress sau --test.
--no-sparse
Dezactivează crearea de fișiere dispersate. În mod implicit,
dacă decomprimă într-un fișier obișnuit, xz încearcă să facă
fișierul dispersat dacă datele decomprimate conțin secvențe
lungi de zerouri binare. De asemenea, funcționează atunci când
scrie la ieșirea standard, atâta timp cât ieșirea standard este
conectată la un fișier obișnuit și sunt îndeplinite anumite
condiții suplimentare pentru a o face în siguranță. Crearea de
fișiere dispersate poate economisi spațiu pe disc și poate
accelera decomprimarea prin reducerea cantității de date de
In/Ieș pe disc.
-S .suf, --suffix=.suf
Când comprimă, utilizează .suf ca sufix pentru fișierul țintă în
loc de .xz sau .lzma. Dacă nu scrie la ieșirea standard și
fișierul sursă are deja sufixul .suf, este afișat un avertisment
și fișierul este omis.
Când decomprimă, recunoaște fișierele cu sufixul .suf în plus
față de fișierele cu sufixul .xz, .txz, .lzma, .tlz sau .lz.
Dacă fișierul sursă are sufixul .suf, sufixul este eliminat
pentru a obține numele fișierului țintă.
La comprimarea sau decomprimarea fluxurilor brute
(--format=raw), sufixul trebuie să fie întotdeauna specificat,
cu excepția cazului în care se scrie la ieșirea standard,
deoarece nu există un sufix implicit pentru fluxurile brute.
--files[=fișier]
Citește numele fișierelor de procesat din fișier; dacă fișierul
este omis, numele fișierelor sunt citite de la intrarea
standard. Numele de fișiere trebuie să fie terminate cu
caracterul de linie nouă. O liniuță (-) este luată ca nume de
fișier obișnuit; nu înseamnă intrarea standard. Dacă numele de
fișiere sunt date și ca argumente în linia de comandă, ele sunt
procesate înainte ca numele fișierelor să fie citite din fișier.
--files0[=fișier]
Această opțiune este identică cu --files[=fișier], cu excepția
faptului că fiecare nume de fișier trebuie să fie terminat cu
caracterul nul.
Formatul de bază al fișierului și opțiunile de comprimare
-F format, --format=format
Specifică formatul fișierului pentru comprimare sau
decomprimare:
auto Aceasta este valoarea implicită. La comprimare, auto
este echivalent cu xz. La decomprimare, formatul
fișierului de intrare este detectat automat. Rețineți că
fluxurile brute (create cu --format=raw) nu pot fi
detectate automat.
xz Comprimă în formatul de fișier .xz sau acceptă numai
fișierele .xz când decomprimă.
lzma, alone
Comprimă în formatul de fișier .lzma vechi sau acceptă
numai fișierele .lzma când decomprimă. Numele alternativ
alone este furnizat pentru compatibilitatea cu versiunile
mai vechi de LZMA Utils.
lzip Acceptă numai fișierele .lz când decomprimă. Comprimarea
nu este acceptată.
Formatul .lz versiunea 0 și versiunea neextinsă 1 sunt
acceptate. Fișierele versiunea 0 au fost produse de lzip
cu versiunea 1.3 sau mai veche. Astfel de fișiere nu
sunt obișnuite, dar pot fi găsite în arhivele de fișiere,
deoarece câteva pachete sursă au fost lansate în acest
format. Oamenii ar putea avea și fișiere personale vechi
în acest format. Suportul de decomprimare pentru
versiunea de format 0 a fost eliminat în lzip 1.18.
lzip 1.4 și versiunile ulterioare creează fișiere în
formatul versiunea 1. Extensia „sync flush marker”
pentru versiunea 1 de format a fost adăugată în lzip 1.6.
Această extensie este folosită rar și nu este acceptată
de xz (diagnosticată ca intrare coruptă).
raw Comprimă sau decomprimă un flux brut (fără anteturi).
Acest lucru este destinat doar utilizatorilor avansați.
Pentru a decodifica fluxurile brute, trebuie să utilizați
opțiunea --format=raw și să specificați în mod explicit
lanțul de filtre, care în mod normal ar fi fost stocat în
anteturile containerului.
-C verificarea, --check=verificarea
Specifică tipul verificării integrității. Verificarea este
calculată din datele necomprimate și stocată în fișierul .xz.
Această opțiune are efect numai la comprimarea în format .xz;
formatul .lzma nu acceptă verificări de integritate.
Verificarea integrității (dacă există) este efectuată atunci
când fișierul .xz este decomprimat.
Tipuri de verificare acceptate:
none Nu calculează deloc o verificare a integrității. Aceasta
este de obicei o idee proastă. Acest lucru poate fi util
atunci când integritatea datelor este oricum verificată
prin alte mijloace.
crc32 Calculează CRC32 folosind polinomul din IEEE-802.3
(Ethernet).
crc64 Calculează CRC64 folosind polinomul din ECMA-182.
Aceasta este valoarea implicită, deoarece este ceva mai
bună decât CRC32 la detectarea fișierelor deteriorate,
iar diferența de viteză este neglijabilă.
sha256 Calculează SHA-256. Acest lucru este oarecum mai lent
decât CRC32 și CRC64.
Integritatea antetelor .xz este întotdeauna verificată cu CRC32.
Nu este posibilă modificarea sau dezactivarea acesteia.
--ignore-check
Nu efectuează verificarea integrității datelor comprimate la
decomprimare. Valorile CRC32 din antetele .xz vor fi însă
verificate normal.
Nu utilizați această opțiune decât dacă știți ce faceți. Motive
posibile pentru a utiliza această opțiune:
• Încercarea de a recupera datele dintr-un fișier .xz corupt.
• Accelerarea decomprimării. Acest lucru contează mai ales cu
SHA-256 sau cu fișierele care s-au comprimat extrem de bine.
Este recomandat să nu utilizați această opțiune în acest scop
decât dacă integritatea fișierului este verificată extern
într-un alt mod.
-0 ... -9
Selectează un nivel prestabilit de comprimare. Valoarea
implicită este -6. Dacă sunt specificate mai multe niveluri
prestabilite, ultimul are efect. Dacă a fost deja specificat un
lanț de filtre personalizat, specificarea unui nivel prestabilit
de comprimare șterge lanțul de filtre personalizat.
Diferențele dintre valorile prestabilite sunt mai semnificative
decât cu gzip(1) și bzip2(1). Valorile de comprimare selectate
determină cerințele de memorie ale instrumentului de
decomprimare, astfel încât utilizarea unui nivel prea mare
prestabilit ar putea face „dureroasă” decomprimarea fișierului
pe un sistem vechi cu puțină memorie RAM. Mai exact, nu este o
idee bună să folosiți orbește -9 pentru tot așa cum se întâmplă
adesea cu gzip(1) și bzip2(1).
-0 ... -3
Acestea sunt valorile prestabilite oarecum rapide. -0
este uneori mai rapid decât gzip -9 în timp ce comprimă
mult mai bine. Cele mai ridicate au adesea viteza
comparabilă cu bzip2(1) cu un raport de comprimare
comparabil sau mai bun, deși rezultatele depind foarte
mult de tipul de date care sunt comprimate.
-4 ... -6
Comprimare bună spre foarte bună, păstrând în același
timp utilizarea memoriei de către instrumentul de
decomprimare la un nivel rezonabil chiar și pentru
sistemele vechi. -6 este valoarea implicită, care este
de obicei o alegere bună pentru distribuirea fișierelor
care trebuie să poată fi decomprimate chiar și pe sisteme
cu doar 16Mio de memorie RAM. Opțiunile (-5e sau -6e ar
putea fi demne de luat în considerare. A se vedea
opțiunea --extreme.)
-7 ... -9
Acestea sunt precum -6, dar cu cerințe mai mari de
memorie pentru comprimare și decomprimare. Acestea sunt
utile numai atunci când comprimați fișiere mai mari de
8Mio, 16Mio și, respectiv, 32Mio.
Pe același hardware, viteza de decomprimare este aproximativ un
număr constant de octeți de date comprimate pe secundă. Cu alte
cuvinte, cu cât comprimarea este mai bună, cu atât decomprimarea
va fi de obicei mai rapidă. Aceasta înseamnă, de asemenea, că
valoarea de la ieșire a cantității de date necomprimate produsă
pe secundă poate varia foarte mult.
Următorul tabel rezumă caracteristicile valorilor prestabilite:
ValPrestab DimDict CPUComp MemComp MemDec
-0 256 KiB 0 3 MiB 1 MiB
-1 1 MiB 1 9 MiB 2 MiB
-2 2 MiB 2 17 MiB 3 MiB
-3 4 MiB 3 32 MiB 5 MiB
-4 4 MiB 4 48 MiB 5 MiB
-5 8 MiB 5 94 MiB 9 MiB
-6 8 MiB 6 94 MiB 9 MiB
-7 16 MiB 6 186 MiB 17 MiB
-8 32 MiB 6 370 MiB 33 MiB
-9 64 MiB 6 674 MiB 65 MiB
Descrieri coloane:
• DimDict este dimensiunea dicționarului LZMA2. Este o risipă
de memorie să folosești un dicționar mai mare decât
dimensiunea fișierului necomprimat. De aceea este bine să
evitați utilizarea valorilor prestabilite -7 ... -9 atunci
când nu este nevoie cu adevărat de ele. Pentru valoarea
prestabilită -6 sau alta mai mică, cantitatea de memorie
irosită este de obicei suficient de mică pentru a nu conta.
• CPUComp este o reprezentare simplificată a configurărilor
LZMA2 care afectează viteza de comprimare. Dimensiunea
dicționarului afectează și viteza, așa că, în timp ce CPUComp
este aceeași pentru nivelurile -6 ... -9, nivelurile mai mari
tind să fie puțin mai lente. Pentru a obține o comprimare și
mai lentă și, astfel, posibil mai bună, consultați opțiunea
--extreme.
• MemComp conține cerințele de memorie ale comprimării în modul
cu un singur fir de execuție. Poate varia ușor între
versiunile xz. Cerințele de memorie ale unora dintre
viitoarele moduri cu mai multe fire de execuție pot să fie
din nefericire cu mult mai mari decât cele ale modului cu un
singur fir.
• MemDec conține cerințele de memorie pentru decomprimare.
Adică, configurările de comprimare determină cerințele de
memorie ale decomprimării. Cantitatea exactă a memoriei
utilizate la decomprimare este puțin mai mare decât
dimensiunea dicționarului LZMA2, dar valorile din tabel au
fost rotunjite la următorul Mio.
-e, --extreme
Utilizează o variantă mai lentă a nivelului prestabilit de
comprimare selectat (-0 ... -9) pentru a obține un raport de
comprimare puțin mai bun, dar din nefericire, acest lucru îl
poate înrăutăți. Utilizarea memoriei pentru decomprimare nu
este afectată, dar utilizarea memoriei la comprimare crește
puțin la nivelurile prestabilite -0 ... -3.
Deoarece există două valori prestabilite cu dimensiuni ale
dicționarului de 4Mio și 8Mio, valorile prestabilite -3e și -5e
folosesc configurări puțin mai rapide (CPUComp mai mic) decât
-4e și -6e, respectiv. În acest fel, nu există două nivele
prestabilite identice.
ValPrestab DimDict CPUComp MemComp MemDec
-0e 256 KiB 8 4 MiB 1 MiB
-1e 1 MiB 8 13 MiB 2 MiB
-2e 2 MiB 8 25 MiB 3 MiB
-3e 4 MiB 7 48 MiB 5 MiB
-4e 4 MiB 8 48 MiB 5 MiB
-5e 8 MiB 7 94 MiB 9 MiB
-6e 8 MiB 8 94 MiB 9 MiB
-7e 16 MiB 8 186 MiB 17 MiB
-8e 32 MiB 8 370 MiB 33 MiB
-9e 64 MiB 8 674 MiB 65 MiB
De exemplu, există un total de patru nivele prestabilite care
folosesc dicționarul 8Mio, a căror ordine de la cel mai rapid la
cel mai lent este -5, -6, -5e și -6e .
--fast
--best Acestea sunt alias de opțiuni, oarecum înșelătoare pentru -0 și,
respectiv, -9. Acestea sunt furnizate numai pentru
compatibilitatea cu LZMA Utils. Evitați utilizarea acestor
opțiuni.
--block-size=dimensiunea
Când comprimă în formatul .xz, împarte datele de intrare în
blocuri de dimensiunea octeți. Blocurile sunt comprimate
independent unul de celălalt, ceea ce ajută în modul cu mai
multe fire de execuție și face posibilă decomprimarea cu acces
aleatoriu limitat. Această opțiune este de obicei folosită
pentru a suprascrie dimensiunea implicită a blocului în modul cu
mai multe fire de execuție, dar această opțiune poate fi
folosită și în modul cu un singur fir de execuție.
În modul cu mai multe fire de execuție, aproximativ de trei ori
dimensiunea de octeți vor fi alocați în fiecare fir pentru
stocarea intrării și ieșirii. Dimensiunea implicită este de
trei ori dimensiunea dicționarului LZMA2 sau 1Mio, oricare
dintre acestea este mai mare. În mod obișnuit, o valoare bună
este de două la patru ori dimensiunea dicționarului LZMA2 sau de
cel puțin 1Mio. Utilizarea unei dimensiuni mai mici decât
dimensiunea dicționarului LZMA2 este o risipă de memorie RAM,
deoarece atunci memoria tampon a dicționarului LZMA2 nu va fi
niciodată utilizată pe deplin. Dimensiunile blocurilor sunt
stocate în antetele blocurilor, pe care o versiune viitoare a xz
le va folosi pentru decomprimarea cu mai multe fire de execuție.
În modul cu un singur fir de execuție, nicio divizare a
blocurilor nu se face în mod implicit. Folosirea acestei
opțiuni nu afectează utilizarea memoriei. Nu sunt stocate
informații despre dimensiune în antetele blocurilor, astfel
încât fișierele create în modul cu un singur fir de execuție nu
vor fi identice cu fișierele create în modul cu mai multe fire
de execuție. Lipsa informațiilor despre dimensiune înseamnă, de
asemenea, că o versiune viitoare de xz nu va putea decomprima
fișierele în modul cu mai multe fire de execuție.
--block-list=dimensiuni
Atunci când comprimă în formatul .xz, începe un nou bloc după
intervalele specificate, de date necomprimate.
Dimensiunile necomprimate ale blocurilor sunt specificate ca o
listă separată prin virgule. Omiterea unei dimensiuni (două sau
mai multe virgule consecutive) este o prescurtare pentru a
folosi dimensiunea blocului anterior.
Dacă fișierul de intrare este mai mare decât suma dimensiunilor,
ultima valoare din dimensiuni se repetă până la sfârșitul
fișierului. O valoare specială de 0 poate fi utilizată ca
ultima valoare pentru a indica faptul că restul fișierului ar
trebui să fie codificat ca un singur bloc.
Dacă se specifică dimensiuni care depășesc dimensiunea blocului
codificatorului (fie valoarea implicită în modul fire de
execuție, fie valoarea specificată cu opțiunea
--block-size=dimensiune), codificatorul va crea blocuri
suplimentare păstrând în același timp limitele specificate în
dimensiuni. De exemplu, dacă se specifică --block-size=10MiB
--block-list=5MiB,10MiB,8MiB,12MiB,24MiB iar fișierul de intrare
este de 80Mio, se vor obține 11 blocuri de: 5, 10, 8, 10, 2, 10,
10, 4, 10, 10 și 1Mio.
În modul cu mai multe fire de execuție, dimensiunile blocurilor
sunt stocate în antetele blocurilor. Acest lucru nu se face în
modul cu un singur fir de execuție, astfel încât ieșirea
codificată nu va fi identică cu cea a modului cu mai multe fire
de execuție.
--flush-timeout=timp_limită
La comprimare, dacă au trecut mai mult de timp_limită
milisecunde (un întreg pozitiv) de la curățarea anterioară și
citirea mai multor intrări s-ar bloca, toate datele de intrare
în așteptare sunt eliminate din codificator și puse la
dispoziție în fluxul de ieșire. Acest lucru poate să fie util
dacă xz este utilizat pentru a comprima datele care sunt
transmise în flux printr-o rețea. Valorile mici de timp_limită
fac datele disponibile la capătul de recepție cu o mică
întârziere, dar valorile mari de timp_limită oferă un raport de
comprimare mai bun.
Această caracteristică este dezactivată în mod implicit. Dacă
această opțiune este specificată de mai multe ori, ultima este
cea care se ia în considerare. Valoarea specială a lui
timp_limită de 0, poate fi utilizată pentru a dezactiva în mod
explicit această caracteristică.
Această caracteristică nu este disponibilă în sistemele
non-POSIX.
Această caracteristică este încă experimentală. În prezent, xz
este nepotrivit pentru decomprimarea fluxului în timp real
datorită modului în care xz utilizează memoria tampon.
--memlimit-compress=limita
Stabilește o limită de utilizare a memoriei pentru comprimare.
Dacă această opțiune este specificată de mai multe ori, ultima
va avea efect.
Dacă parametrii de comprimare depășesc limita, xz va încerca să
ajusteze parametrii scăzând valorile acestora, astfel încât
limita să nu mai fie depășită și va afișa o notificare că
ajustarea automată a fost efectuată. Ajustările se fac în
această ordine: reducerea numărului de fire, trecerea la modul
un singur fir de execuție dacă chiar și un singur fir în modul
cu mai multe fire de execuție depășește limita și, în final,
reducerea dimensiunii dicționarului LZMA2.
Când comprimă cu opțiunea --format=raw sau dacă a fost
specificată opțiunea --no-adjust, numai numărul de fire poate fi
redus, deoarece se poate face fără a afecta rezultatul
comprimării.
Dacă limita nu poate fi îndeplinită chiar și cu ajustările
descrise mai sus, este afișată o eroare și xz va ieși cu starea
de ieșire 1.
Limita poate fi specificata în mai multe moduri:
• Limita poate fi o valoare absolută în octeți. Utilizarea
unui sufix întreg precum MiB poate fi utilă. De exemplu:
--memlimit-compress=80MiB
• Limita poate fi specificată ca procent din memoria fizică
totală (RAM). Acest lucru poate fi util mai ales atunci când
definiți variabila de mediu XZ_DEFAULTS într-un script de
inițializare shell care este partajat între diferite
calculatoare. În acest fel, limita este automat mai mare pe
sistemele cu mai multă memorie. De exemplu:
--memlimit-compress=70%
• Limita poate fi restabilită la valoarea implicită dându-i
valoarea 0. În prezent, aceasta este echivalentă cu
stabilirea limitei la max (fără limită de utilizare a
memoriei).
Pentru xz pe 32 de biți există un caz special: dacă limita ar fi
peste 4020MiB, limita este stabilită la 4020MiB. Pe MIPS32 este
stabilită în schimb la 2000MiB. (Valorile 0 și max nu sunt
afectate de acest lucru. O caracteristică similară nu există
pentru decomprimare.) Acest lucru poate fi util atunci când un
executabil pe 32 de biți are acces la un spațiu de adrese de
4Gio (2Gio pe MIPS32), se speră că nu produce daune în alte
situații.
Consultați și secțiunea Utilizarea memoriei.
--memlimit-decompress=limita
Stabilește o limită de utilizare a memoriei pentru decomprimare.
Acest lucru afectează și modul --list. Dacă operațiunea nu este
posibilă fără a depăși limita, xz va afișa o eroare și
decomprimarea fișierului va eșua. Consultați
--memlimit-compress=limita pentru modalitățile posibile de a
specifica limita.
--memlimit-mt-decompress=limita
Stabilește o limită de utilizare a memoriei pentru decomprimarea
cu mai multe fire de execuție. Acest lucru poate afecta doar
numărul de fire de execuție; acest lucru nu îl va face niciodată
pe xz să refuze decomprimarea unui fișier. Dacă limita este
prea scăzută pentru a permite orice mod cu mai multe fire de
execuție, limita este ignorată și xz va continua în modul cu un
singur fir de execuție. Rețineți că, dacă se folosește și
opțiunea --memlimit-decompress, se va aplica întotdeauna atât
modurilor cu un singur fir de execuție, cât și modurilor cu mai
multe fire de execuție și astfel limita efectivă pentru modul cu
mai multe fire de execuție nu va fi niciodată mai mare decât
limita stabilită cu opțiunea --memlimit-decompress.
Spre deosebire de celelalte opțiuni de limită de utilizare a
memoriei, opțiunea --memlimit-mt-decompress=limita are o limită
implicită specifică sistemului. Comanda xz --info-memory poate
fi folosită pentru a vedea valoarea curentă.
Această opțiune și valoarea ei implicită există deoarece, fără
nicio limită, decomprimarea cu (mai multe) fire de execuție ar
putea ajunge să aloce o cantitate „nebună” de memorie cu unele
fișiere de intrare. Dacă limita implicită este prea scăzută pe
sistemul dumneavoastră, nu ezitați să creșteți limita, dar
niciodată să nu o stabiliți la o valoare mai mare decât
cantitatea de memorie RAM utilizabilă și cu niște fișiere de
intrare adecvate, xz va încerca să utilizeze acea cantitate de
memorie chiar și cu un număr redus de fire de execuție. Rularea
lui xz cu depășirea cantității de memorie fizice(RAM) sau a
celei de interschimb(swap) nu va îmbunătăți performanța de
decomprimare.
Consultați opțiunea --memlimit-compress=limita pentru modalități
posibile de a specifica limita. Stabilirea limitei la 0
restabilește limita la valoarea implicită specifică sistemului.
-M limita, --memlimit=limita, --memory=limita
Aceasta este echivalentă cu specificarea opțiunilor:
--memlimit-compress=limita --memlimit-decompress=limita
--memlimit-mt-decompress=limita.
--no-adjust
Afișează o eroare și iese dacă limita de utilizare a memoriei nu
poate fi îndeplinită fără ajustarea parametrilor care afectează
ieșirea comprimată. Adică, acest lucru împiedică xz să comute
codificatorul din modul cu mai multe fire de execuție în modul
cu un singur fir de execuție și să reducă dimensiunea
dicționarului LZMA2. Chiar și atunci când această opțiune este
utilizată, numărul de fire de execuție poate fi redus pentru a
îndeplini limita de utilizare a memoriei, deoarece aceasta nu va
afecta comprimarea.
Ajustarea automată este întotdeauna dezactivată la crearea
fluxurilor brute (--format=raw).
-T număr, --threads=număr
Specifică numărul de fire de execuție de utilizat. Stabilirea
numărului la valoarea specială 0, face ca xz să utilizeze până
la atâtea fire de execuție câte procesoare sunt în sistem.
Numărul real de fire de execuție poate fi mai mic decât număr
dacă fișierul de intrare nu este suficient de mare pentru a
trece la modul cu mai multe fire de execuție cu parametrii dați,
sau dacă folosirea mai multor fire de execuție ar depăși limita
de utilizare a memoriei.
Operațiile de comprimare cu un singur fir de execuție și cele cu
mai multe fire de execuție produc ieșiri diferite. Comprimarea
cu un singur fir de execuție va oferi cea mai mică dimensiune a
fișierului, dar numai ieșirea de la comprimarea cu mai multe
fire de execuție poate fi decomprimată folosind mai multe fire.
Stabilirea numărului la 1 va determina ca xz să folosească modul
cu un singur fir de execuție. Stabilirea numărului la orice
altă valoare, inclusiv 0, va determina ca xz să folosească
comprimarea cu mai multe fire de execuție chiar dacă sistemul
acceptă doar un fir hardware. (xz 5.2.x folosește modul cu un
singur fir de execuție în această situație.)
Pentru a utiliza modul cu mai multe fire de execuție cu un
singur fir, stabiliți numărul la +1. Prefixul + nu are efect cu
alte valori decât 1. O limită de utilizare a memoriei poate
face în continuare xz să treacă în modul cu un singur fir, cu
excepția cazului în care este utilizată opțiunea --no-adjust.
Suportul pentru prefixul + a fost adăugat în xz 5.4.0.
Dacă a fost solicitat un număr automat de fire și nu a fost
specificată nicio limită de utilizare a memoriei, atunci o
limită „maleabilă” implicită specifică sistemului va fi
utilizată pentru a limita eventual numărul de fire de execuție.
Este o limită „maleabilă” în sensul că este ignorată dacă
numărul de fire devine unul, astfel o limită „maleabilă” nu va
opri niciodată xz să comprime sau să decomprime. Această limită
„maleabilă” implicită nu va face xz să treacă de la modul cu mai
multe fire de execuție la modul cu un singur fir de execuție.
Limitele active pot fi văzute rulând comanda xz --info-memory.
În prezent, singura metodă de procesare cu fire de execuție este
împărțirea intrării în blocuri și comprimarea lor independent
unul de celălalt. Dimensiunea implicită a blocului depinde de
nivelul de comprimare și poate fi înlocuită cu opțiunea
--block-size=dimensiune.
Decomprimarea cu fire de execuție funcționează numai pe
fișierele care conțin mai multe blocuri cu informații despre
dimensiune în antetele blocurilor. Toate fișierele suficient de
mari comprimate în modul cu mai multe fire de execuție
îndeplinesc această condiție, dar fișierele comprimate în modul
cu un singur fir de execuție nu o îndeplinesc chiar dacă a fost
folosită opțiunea --block-size=dimensiune.
Lanțuri de filtrare personalizate pentru instrumentul de comprimare
Un lanț de filtrare personalizat permite specificarea parametrilor de
comprimare în detaliu, în loc să se bazeze pe cei asociați opțiunilor
prestabilite. Când este specificat un lanț de filtrare personalizat,
opțiunile prestabilite (-0 ... -9 și --extreme) de mai devreme din
linia de comandă sunt uitate. Dacă o opțiune prestabilită este
specificată după una sau mai multe opțiuni de lanț de filtrare
personalizat, noua prestabilire intră în vigoare și opțiunile lanțului
de filtrare personalizat, specificate mai devreme sunt uitate.
Un lanț de filtrare este comparabil cu conductele din linia de comandă.
La comprimare, intrarea necomprimată merge la primul filtru, a cărui
ieșire merge la următorul filtru (dacă există). Ieșirea ultimului
filtru este scrisă în fișierul comprimat. Numărul maxim de filtre din
lanț este de patru, dar de obicei un lanț de filtrare are doar unul sau
două filtre.
Multe filtre au limitări în ceea ce privește locul în care se pot afla
în lanțul de filtrare: unele filtre pot funcționa doar ca ultimul
filtru din lanț, altele doar ca non-ultim filtru și unele funcționează
în orice poziție din lanț. În funcție de filtru, această limitare este
fie inerentă proiectării filtrului, fie există pentru a preveni
problemele de securitate.
Un lanț de filtrare personalizat este specificat utilizând una sau mai
multe opțiuni de filtrare în ordinea în care sunt cerute în lanțul de
filtrare. Adică, ordinea opțiunilor de filtrare este semnificativă!
La decodificarea fluxurilor brute (--format=raw), lanțul de filtrare
este specificat în aceeași ordine în care a fost specificat la
comprimare.
Filtrele iau opțiuni specifice filtrului ca o listă separată prin
virgule. Virgulele suplimentare din opțiuni sunt ignorate. Fiecare
opțiune are o valoare implicită, așa că trebuie să specificați numai
cele pe care doriți să le modificați.
Pentru a vedea întregul lanț de filtre și opțiuni, utilizați xz -vv
(adică folosiți --verbose de două ori). Acest lucru funcționează și
pentru vizualizarea opțiunilor lanțului de filtre utilizate de valorile
prestabilite.
--lzma1[=opțiuni]
--lzma2[=opțiuni]
Adaugă filtrul LZMA1 sau LZMA2 la lanțul de filtre. Aceste
filtre pot fi folosite doar ca ultimul filtru din lanț.
LZMA1 este un filtru vechi, care este acceptat aproape exclusiv
datorită formatului de fișier vechi .lzma, care acceptă numai
LZMA1. LZMA2 este o versiune actualizată a LZMA1 pentru a
rezolva unele probleme practice ale LZMA1. Formatul .xz
folosește LZMA2 și nu acceptă deloc LZMA1. Viteza de comprimare
și rapoartele LZMA1 și LZMA2 sunt practic aceleași.
LZMA1 și LZMA2 au același set de opțiuni:
preset=prestabilit
Reconfigurează toate opțiunile LZMA1 sau LZMA2 la
prestabilit. Prestabilit constă dintr-un număr întreg,
care poate fi urmat de modificatori prestabiliți cu o
singură literă. Numărul întreg poate fi de la 0 la 9,
potrivindu-se cu opțiunile liniei de comandă -0 ... -9.
Singurul modificator acceptat în prezent este e, care se
potrivește cu --extreme. Dacă nu este specificat
prestabilit, valorile implicite ale opțiunilor LZMA1 sau
LZMA2 sunt preluate din prestabilirea 6.
dict=dimensiunea
Dimensiunea dicționarului (istoricul memoriei tampon)
indică câți octeți din datele necomprimate recent
procesate sunt păstrați în memorie. Algoritmul încearcă
să găsească secvențe de octeți care se repetă (potriviri)
în datele necomprimate și să le înlocuiască cu referințe
la datele aflate în prezent în dicționar. Cu cât
dicționarul este mai mare, cu atât este mai mare șansa de
a găsi o potrivire. Astfel, creșterea dimensiunii
dicționarului îmbunătățește de obicei raportul de
comprimare, dar un dicționar mai mare decât fișierul
necomprimat este risipă de memorie.
Dimensiuneatipică a dicționarului este de la 64Kio până
la 64Mio. Minimul este de 4Kio. Maximul pentru
compresie este în prezent de 1,5Gio (1536Mio).
Decomprimarea acceptă deja dicționare cu până la un octet
mai puțin de 4Gio, care este maximul pentru formatele de
flux LZMA1 și LZMA2.
Dimensiunea dicționarului și găsitorul de potriviri
(match finder) → (mf) determină împreună utilizarea
memoriei de către codificatorul LZMA1 sau LZMA2. Aceeași
dimensiune a dicționarului (sau mai mare) care a fost
utilizată la comprimare, este necesară pentru
decomprimare, astfel încât utilizarea memoriei de către
decodificator este determinată de dimensiunea
dicționarului utilizată la comprimare. Antetele .xz
stochează dimensiunea dicționarului fie ca 2^n, fie ca
2^n + 2^(n-1), deci aceste dimensiuni sunt oarecum
preferate pentru comprimare. Alte dimensiuni vor fi
rotunjite atunci când sunt stocate în anteturile .xz.
lc=lc Specifică numărul de biți de context literal. Minimul
este 0 și maximul este 4; implicit este 3. În plus, suma
lc și lp nu trebuie să depășească 4.
Toți octeții care nu pot fi codificați ca potriviri sunt
codificați ca literali. Adică, literalii sunt pur și
simplu octeți de 8 biți care sunt codificați unul câte
unul.
Codificarea literală presupune că cei mai mari biți lc ai
octetului anterior necomprimat se corelează cu octetul
următor. De exemplu, în textul tipic englezesc, o literă
mare este adesea urmată de o literă mică, iar o literă
mică este urmată de obicei de o altă literă mică. În
setul de caractere US-ASCII, cei mai mari trei biți sunt
010 pentru literele mari și 011 pentru literele mici.
Când lc este cel puțin 3, codificarea literală poate
profita de această proprietate în datele necomprimate.
Valoarea implicită (3) este de obicei bună. Dacă doriți
o comprimare maximă, testați lc=4. Uneori ajută puțin,
iar uneori înrăutățește comprimarea . Dacă o agravează,
încercați de-asemeni cu lc=2.
lp=lp Specifică numărul de biți de poziție literală. Minimul
este 0 și maximul este 4; implicit este 0.
Lp afectează ce fel de aliniere în datele necomprimate
este presupusă la codificarea literalelor. Consultați
argumentul pb de mai jos pentru mai multe informații
despre aliniere.
pb=pb Specifică numărul de biți de poziție. Minimul este 0 și
maximul este 4; implicit este 2.
Pb afectează ce fel de aliniere în datele necomprimate
este presupusă în general. Valoarea implicită înseamnă
alinierea pe patru octeți (2^pb=2^2=4), care este adesea
o alegere bună atunci când nu există o ipoteză mai bună.
Când alinierea este cunoscută, definirea lui pb în mod
corespunzător poate reduce puțin dimensiunea fișierului.
De exemplu, cu fișierele text cu aliniere pe un octet
(US-ASCII, ISO-8859-*, UTF-8), definirea pb=0 poate
îmbunătăți ușor comprimarea. Pentru textul UTF-16, pb=1
este o alegere bună. Dacă alinierea este un număr impar,
cum ar fi 3 octeți, pb=0 ar putea fi cea mai bună
alegere.
Chiar dacă alinierea presupusă poate fi ajustată cu pb și
lp, LZMA1 și LZMA2 încă favorizează ușor alinierea pe 16
octeți. Ar putea fi demn de luat în considerare atunci
când proiectați formate de fișiere care pot fi adesea
comprimate cu LZMA1 sau LZMA2.
mf=mf Căutarea potrivirilor are un efect major asupra vitezei
codificatorului, utilizării memoriei și raportului de
comprimare. De obicei, găsitorii de potriviri din lanțul
sumelor de control sunt mai rapizi decât găsitorii de
potriviri din arborele binar. Valoarea implicită depinde
de prestabilit: 0 folosește hc3, 1–3 folosește hc4, iar
restul folosește bt4.
Sunt acceptate următoarele opțiuni de căutare de
potriviri. Formulele de utilizare a memoriei de mai jos
sunt aproximări estimative, care se apropie cel mai mult
de realitate atunci când dict este o putere a lui doi.
hc3 Lanț de sumă de control, cu suma de control de 2
și 3 octeți
Valoarea minimă pentru nice: 3
Utilizarea memoriei:
dict * 7.5 (dacă dict <= 16 Mio);
dict * 5.5 + 64 MiB (dacă dict > 16 Mio)
hc4 Lanț de sumă de control, cu suma de control de 2,
3 și 4 octeți
Valoarea minimă pentru nice: 4
Utilizarea memoriei:
dict * 7.5 (dacă dict <= 32 Mio);
dict * 6.5 (dacă dict > 32 Mio)
bt2 Arbore binar cu suma de control de 2 octeți
Valoarea minimă pentru nice: 2
Utilizarea memoriei: dict * 9.5
bt3 Arbore binar cu suma de control de 2 și 3 octeți
Valoarea minimă pentru nice: 3
Utilizarea memoriei:
dict * 11.5 (dacă dict <= 16 Mio);
dict * 9.5 + 64 MiB (dacă dict > 16 Mio)
bt4 Arbore binar cu suma de control de 2, 3 și 4
octeți
Valoarea minimă pentru nice: 4
Utilizarea memoriei:
dict * 11.5 (dacă dict <= 32 Mio);
dict * 10.5 (dacă dict > 32 Mio)
mode=mod
Comprimarea mod specifică metoda de analiză a datelor
produse de găsitorul de potriviri. Modurile acceptate
sunt fast(rapid) și normal. Valoarea implicită este fast
pentru prestabiliri 0–3 și normal pentru prestabiliri
4–9.
De obicei, fast este folosit cu instrumentele de căutare
de potriviri ale lanțului de sume de control, și normal
cu instrumentele de căutare de potriviri din arborele
binar. Aceasta este și ceea ce fac prestabiririle.
nice=nice
Specifică ceea ce este considerat a fi o lungime
bună(nice) pentru o potrivire. Odată ce este găsită o
potrivire de cel puțin nice octeți, algoritmul nu mai
caută după potriviri posibile mai bune.
Nice poate fi de 2–273 octeți. Valorile mai mari tind să
ofere un raport de comprimare mai bun în detrimentul
vitezei. Valoarea implicită depinde de prestabilit.
depth=adâncimea
Specifică adâncimea maximă de căutare în găsitorul de
potriviri. Valoarea implicită este valoarea specială de
0, ceea ce face ca instrumentul de comprimare să
determine o adâncime rezonabilă pornind de la valorile mf
și nice.
Adâncimea rezonabilă pentru lanțuri de sumă de control
este 4–100 și 16–1000 pentru arbori binari. Folosirea
unor valori foarte mari pentru adâncime poate face
codificatorul extrem de lent cu unele fișiere. Evitați
să stabiliți adâncimea la valori peste 1000, cu excepția
cazului în care sunteți pregătit să întrerupeți
comprimarea în cazul în care durează prea mult.
La decodificarea fluxurilor brute (--format=raw), LZMA2 are
nevoie doar de dimensiunea dicționarului. LZMA1 are nevoie de
asemenea de lc, lp și pb.
--x86[=opțiuni]
--arm[=opțiuni]
--armthumb[=opțiuni]
--arm64[=opțiuni]
--powerpc[=opțiuni]
--ia64[=opțiuni]
--sparc[=opțiuni]
Adaugă un filtru de ramură/apel/salt (branch/call/jump ⟶ „BCJ”)
la lanțul de filtre. Aceste filtre pot fi utilizate numai ca un
filtru care nu este ultimul din lanțul de filtrare.
Un filtru BCJ convertește adresele relative din codul mașinii în
omoloagele lor absolute. Acest lucru nu modifică dimensiunea
datelor, dar crește redundanța, ceea ce poate ajuta LZMA2 să
producă fișier .xz cu 0–15 % mai mic. Filtrele BCJ sunt
întotdeauna reversibile, deci folosind un filtru BCJ pentru
tipul greșit de date nu provoacă nicio pierdere de date, deși
poate înrăutăți puțin raportul de comprimare. Filtrele BCJ sunt
foarte rapide și folosesc o cantitate nesemnificativă de
memorie.
Aceste filtre BCJ au probleme cunoscute legate de raportul de
comprimare:
• Unele tipuri de fișiere care conțin cod executabil (de
exemplu, fișiere obiect, biblioteci statice și module de
kernel Linux) au adresele din instrucțiuni completate cu
valori de umplere. Aceste filtre BCJ vor face în continuare
conversia adresei, ceea ce va înrăutăți comprimarea cu aceste
fișiere.
• Dacă pe o arhivă este aplicat un filtru BCJ, este posibil ca
raportul de comprimare să fie mai rău decât la neutilizarea
unui filtru BCJ. De exemplu, dacă există executabile
similare sau chiar identice, filtrarea va face probabil
fișierele mai puțin asemănătoare și astfel comprimarea este
mai proastă. Conținutul fișierelor neexecutabile din aceeași
arhivă poate conta și el. În practică, trebuie să încercați
cu și fără filtru BCJ pentru a vedea care rezultat este mai
bun în fiecare situație.
Seturi de instrucțiuni diferite au o aliniere diferită: fișierul
executabil trebuie aliniat la un multiplu al acestei valori în
datele de intrare pentru ca filtrul să funcționeze.
Filtru Aliniere Note
x86 1 x86 pe 32 de biți
sau 64 de biți
ARM 4
ARM-Thumb 2
ARM64 4 alinierea pe 4096-octeți
este cea mai bună
PowerPC 4 Doar big endian
IA-64 16 Itanium
SPARC 4
Deoarece datele filtrate prin BCJ sunt de obicei comprimate cu
LZMA2, raportul de comprimare poate fi ușor îmbunătățit dacă
opțiunile LZMA2 sunt definite pentru a se potrivi cu alinierea
filtrului BCJ selectat. De exemplu, cu filtrul IA-64, este bine
să stabiliți pb=4 sau chiar pb=4,lp=4,lc=0 cu LZMA2 (2^4=16).
Filtrul x86 este o excepție; de obicei, este bine să rămână la
alinierea implicită de patru octeți a LZMA2 atunci când se
comprimă executabile x86.
Toate filtrele BCJ acceptă același opțiuni:
start=poziție
Specifică poziția de pornire care este utilizată la
conversia între adresele relative și absolute. Poziția
trebuie să fie un multiplu al alinierii filtrului
(consultați tabelul de mai sus). Valoarea implicită este
zero. În practică, valoarea implicită este bună;
specificarea unei poziții personalizate nu este aproape
niciodată utilă.
--delta[=opțiuni]
Adaugă filtrul Delta în lanțul de filtrare. Filtrul Delta poate
fi folosit doar ca un filtru care nu este ultimul în lanțul de
filtrare.
În prezent, este acceptat doar calculul delta simplu de octeți.
Poate fi util la comprimarea, de exemplu, a imaginilor bitmap
necomprimate sau a sunetului PCM necomprimat. Cu toate acestea,
algoritmii cu scop special pot da rezultate semnificativ mai
bune decât Delta + LZMA2. Acest lucru este valabil mai ales în
cazul audio, care se comprimă mai repede și mai bine, de
exemplu, cu flac(1).
Opțiuni acceptate:
dist=distanța
Specifică distanța calculului delta în octeți. Distanța
trebuie să fie 1–256. Valoarea implicită este 1.
De exemplu, cu dist=2 și intrare de opt octeți: A1 B1 A2
B3 A3 B5 A4 B7, ieșirea va fi: A1 B1 01 02 01 02 01 02.
Alte opțiuni
-q, --quiet
Suprimă avertismentele și notificările. Specificați acest lucru
de două ori pentru a suprima și erorile. Această opțiune nu are
niciun efect asupra stării de ieșire. Adică, chiar dacă o
avertizare a fost suprimată, starea de ieșire pentru a indica o
avertizare este încă utilizată.
-v, --verbose
Oferă informații detaliate. Dacă ieșirea de eroare standard
este conectată la un terminal, xz va afișa un indicator de
progres. Specificarea opțiunii --verbose de două ori, va avea
ca rezultat oferirea de informații și mai detaliate.
Indicatorul de progres afișează următoarele informații:
• Procentul de completare este afișat dacă se cunoaște
dimensiunea fișierului de intrare. Adică, procentul nu poate
fi afișat la procesarea fișierului prin conducte(pipe).
• Cantitatea de date comprimate produse (comprimare) sau
consumate (decomprimare).
• Cantitatea de date necomprimate consumate (comprimare) sau
produse (decomprimare).
• Raportul de comprimare, care se calculează împărțind
cantitatea de date comprimate procesate până acum la
cantitatea de date necomprimate procesate până acum.
• Viteza de comprimare sau decomprimare. Aceasta este măsurată
drept cantitatea de date necomprimate consumate (comprimare)
sau produse (decomprimare) pe secundă. Este afișată după ce
au trecut câteva secunde de când xz a început procesarea
fișierului.
• Timpul scurs în format M:SS sau H:MM:SS.
• Timpul rămas estimat este afișat numai atunci când
dimensiunea fișierului de intrare este cunoscută și au trecut
deja câteva secunde de când xz a început procesarea
fișierului. Ora este afișată într-un format mai puțin
precis, care nu are niciodată două puncte, de exemplu, 2 min
30 s.
Când ieșirea de eroare standard nu este un terminal, --verbose
va face xz să imprime numele fișierului, dimensiunea comprimată,
dimensiunea necomprimată, raportul de comprimare și, eventual,
de asemenea, viteza și timpul scurs pe o singură linie la
ieșirea de eroare standard după comprimarea sau decomprimarea
fișierului. Viteza și timpul scurs sunt incluse numai atunci
când operațiunea a durat cel puțin câteva secunde. Dacă
operațiunea nu s-a încheiat, de exemplu, din cauza întreruperii
din partea utilizatorului, se imprimă și procentul de completare
dacă se cunoaște dimensiunea fișierului de intrare.
-Q, --no-warn
Nu comută starea de ieșire la 2 chiar dacă a fost detectată o
condiție care merită avertizată. Această opțiune nu afectează
nivelul de detaliere al informațiilor, astfel încât atât --quiet
cât și --no-warn trebuie folosite pentru a nu afișa avertismente
și pentru a nu modifica starea de ieșire.
--robot
Afișează mesajele într-un format care poate fi analizat de
mașină. Acest lucru are scopul de a ușura scrierea interfețelor
în care se dorește să se folosească xz în loc de liblzma, ceea
ce poate fi cazul cu diferite scripturi. Ieșirea cu această
opțiune activată este menită să fie stabilă în toate versiunile
xz. Consultați secțiunea MOD ROBOT pentru detalii.
--info-memory
Afișează, într-un format care poate fi citit de om, câtă memorie
fizică (RAM) și câte fire de execuție de procesor xz crede că
are sistemul și limitele de utilizare a memoriei pentru
comprimare și decomprimare și iese cu succes.
-h, --help
Afișează un mesaj de ajutor care descrie opțiunile cele mai
frecvent utilizate și iese cu succes.
-H, --long-help
Afișează un mesaj de ajutor care descrie toate caracteristicile
xz și iese cu succes
-V, --version
Afișează numărul versiunii xz și liblzma într-un format care
poate fi citit de om. Pentru a obține rezultate analizabile de
mașină, specificați --robot înainte de --version.
MOD ROBOT
Modul robot este activat cu opțiunea --robot. Face ieșirea lui xz mai
ușor de analizat de către alte programe. În prezent, opțiunea --robot
este acceptată numai împreună cu opțiunile --version, --info-memory și
--list. Va fi acceptată pentru comprimare și decomprimare în viitor.
Versiunea
xz --robot --version va afișa numărul versiunii xz și liblzma în
următorul format:
XZ_VERSION=XYYYZZZS
LIBLZMA_VERSION=XYYYZZZS
X Versiunea majoră.
YYY Versiunea minoră. Numerele pare sunt prezente în versiunile
stabile. Numerele impare sunt prezente în versiunile alfa sau
beta.
ZZZ Nivelul de plasture(patch) pentru versiunile stabile sau doar un
contor pentru versiunile de dezvoltare.
S Stabilitate. 0 este alfa, 1 este beta și 2 este stabil. S
trebuie să fie întotdeauna 2 atunci când AAA este par.
XYYYZZZS sunt aceleași pe ambele linii dacă xz și liblzma sunt din
aceeași versiune XZ Utils.
Exemple: 4.999.9beta este 49990091 și 5.0.0 este 50000002.
Informații privind limita memoriei
xz --robot --info-memory tipărește o singură linie cu trei coloane
separate prin tabulatori:
1. Cantitatea totală de memorie fizică (RAM) în octeți.
2. Limita de utilizare a memoriei pentru comprimare în octeți
(--memlimit-compress). O valoare specială de 0 indică configurarea
implicită, care pentru modul cu un singur fir este la fel ca fără
limită.
3. Limita de utilizare a memoriei pentru decomprimare în octeți
(--memlimit-decompress). O valoare specială de 0 indică
configurarea implicită, care pentru modul cu un singur fir este la
fel ca fără limită.
4. Începând cu xz 5.3.4alpha: Utilizarea memoriei pentru decomprimarea
cu mai multe fire în octeți (--memlimit-mt-decompress). Acesta nu
este niciodată zero, deoarece o valoare implicită specifică
sistemului afișată în coloana 5 este utilizată dacă nu a fost
specificată în mod explicit nicio limită. De asemenea, aceasta nu
este niciodată mai mare decât valoarea din coloana 3, chiar dacă a
fost specificată o valoare mai mare cu --memlimit-mt-decompress.
5. Începând cu xz 5.3.4alpha: o limită implicită de utilizare a
memoriei specifică sistemului, care este utilizată pentru a limita
numărul de fire de execuție atunci când se comprimă cu un număr
automat de fire de execuție (--threads=0) și nicio limită de
utilizare a memoriei nu fost specificată cu (--memlimit-compress).
Aceasta este, de asemenea, utilizată ca valoare implicită pentru
--memlimit-mt-decompress.
6. Începând cu xz 5.3.4alpha: numărul de fire de execuție de procesor
disponibile.
În viitor, rezultatul xz --robot --info-memory poate avea mai multe
coloane, dar niciodată mai mult de o singură linie.
Modul listă
xz --robot --list utilizează o ieșire separată de tabulatori. Prima
coloană a fiecărei linii are un șir care indică tipul de informații
găsite pe acea linie:
name Aceasta este întotdeauna prima linie când începe să se listeze
un fișier. A doua coloană de pe linie este numele fișierului.
file Această linie conține informații generale despre fișierul .xz.
Această linie este întotdeauna tipărită după linia name.
stream Acest tip de linie este utilizat numai atunci când a fost
specificată opțiunea --verbose. Există tot atâtea linii stream
câte fluxuri există în fișierul .xz.
block Acest tip de linie este utilizat numai atunci când a fost
specificată opțiunea --verbose. Există tot atâtea linii block
câte blocuri există în fișierul .xz. Liniile block sunt afișate
după toate liniile stream; tipurile diferite de linii nu sunt
intercalate.
summary
Acest tip de linie este folosit numai atunci când opțiunea
--verbose a fost specificată de două ori. Această linie este
afișată după toate liniile block. Ca și linia file, linia
summary conține informații generale despre fișierul .xz.
totals Această linie este întotdeauna ultima linie din lista afișată la
ieșire. Aceasta arată numărul total și dimensiunile.
Coloanele din liniile file:
2. Numărul de fluxuri din fișier
3. Numărul total de blocuri din fluxuri
4. Dimensiunea comprimată a fișierului
5. Dimensiunea necomprimată a fișierului
6. Raportul de comprimare, de exemplu, 0,123. Dacă raportul
este peste 9,999, în locul raportului sunt afișate trei
liniuțe (---).
7. Lista de nume de verificare a integrității, separate prin
virgule. Următoarele șiruri sunt utilizate pentru tipurile
de verificare cunoscute: None, CRC32, CRC64 și SHA-256.
Pentru tipurile de verificări necunoscute, se utilizează
None-N, unde N este ID-ul de verificare ca număr zecimal
(una sau două cifre).
8. Dimensiunea totală a umpluturii fluxului din fișier
Coloanele din liniile stream:
2. Numărul fluxului (primul flux este 1)
3. Numărul de blocuri din flux
4. Poziția de pornire a comprimării
5. Poziția de pornire a decomprimării
6. Dimensiune comprimată (nu include umplutura fluxului)
7. Dimensiune necomprimată
8. Raport de comprimare
9. Numele verificării de integritate
10. Dimensiunea umpluturii fluxului
Coloanele din liniile block:
2. Numărul fluxului care conține acest bloc
3. Numărul blocului în raport cu începutul fluxului (primul
bloc este 1)
4. Numărul blocului în raport cu începutul fișierului
5. Poziția de pornire a comprimării în raport cu începutul
fișierului
6. Poziția de pornire necomprimată în raport cu începutul
fișierului
7. Dimensiunea totală comprimată a blocului (include antetele)
8. Dimensiune necomprimată
9. Raport de comprimare
10. Numele verificării de integritate
Dacă opțiunea --verbose a fost specificată de două ori, coloane
suplimentare sunt incluse pe liniile block. Acestea nu sunt afișate cu
o singură specificare a opțiunii --verbose, deoarece obținerea acestor
informații necesită multe căutări și, prin urmare, poate fi lentă:
11. Valoarea verificării integrității în hexazecimal
12. Dimensiunea antetului blocului
13. Indicatori de bloc: c indică faptul că este prezentă
dimensiunea comprimată, iar u indică faptul că este prezentă
dimensiunea necomprimată. Dacă indicatorul nu este
determinat, este afișată o liniuță (-) pentru a menține
lungimea șirului fixă. Pot fi adăugate noi indicatoare la
sfârșitul șirului, în viitor.
14. Dimensiunea datelor comprimate reale din bloc (acest lucru
exclude antetul blocului, umplutura blocului și câmpurile de
verificare)
15. Cantitatea de memorie (în octeți) necesară pentru a
decomprima acest bloc cu această versiune xz
16. Lanț de filtrare. Rețineți că majoritatea opțiunilor
utilizate în timpul comprimării nu pot fi cunoscute,
deoarece doar opțiunile necesare pentru decomprimare sunt
stocate în anteturile .xz.
Coloanele din liniile summary:
2. Cantitatea de memorie (în octeți) necesară pentru a
decomprima acest fișier cu această versiune xz
3. yes sau no indicând dacă toate antetele blocurilor au atât
dimensiunea comprimată, cât și dimensiunea necomprimată
stocate în ele
Începând cu xz 5.1.2alpha:
4. Versiunea xz minimă necesară pentru a decomprima fișierul
Coloanele din linia totals:
2. Numărul de fluxuri
3. Numărul de blocuri
4. Dimensiunea comprimată
5. Dimensiune necomprimată
6. Raportul mediu de comprimare
7. Lista de nume de verificare a integrității, separate prin
virgule, care au fost prezente în fișiere
8. Dimensiunea umpluturii fluxului
9. Numărul de fișiere. Aceasta este aici pentru a păstra
ordinea coloanelor anterioare la fel ca pe liniile file.
Dacă opțiunea --verbose a fost specificată de două ori, pe linia totals
sunt incluse coloane suplimentare:
10. Cantitatea maximă de memorie (în octeți) necesară pentru a
decomprima fișierele cu această versiune xz
11. yes sau no indicând dacă toate antetele blocurilor au atât
dimensiunea comprimată, cât și dimensiunea necomprimată
stocate în ele
Începând cu xz 5.1.2alpha:
12. Versiunea xz minimă necesară pentru a decomprima fișierul
Versiunile viitoare pot adăuga noi tipuri de linii și pot fi adăugate
coloane noi la tipurile de linii existente, dar coloanele existente nu
vor fi modificate.
STARE DE IEȘIRE
0 Totul este bine.
1 A apărut o eroare.
2 A apărut ceva care merită să fie avertizat, dar nu au apărut
erori reale.
Notificările (nu avertismentele sau erorile) afișate la ieșirea de
eroare standard nu afectează starea de ieșire.
VARIABILE DE MEDIU
xz analizează liste de opțiuni separate prin spații din variabilele de
mediu XZ_DEFAULTS și XZ_OPT, în această ordine, înainte de a analiza
opțiunile din linia de comandă. Rețineți că numai opțiunile sunt
analizate din variabilele de mediu; toate non-opțiunile sunt ignorate
în tăcere. Analiza se face cu funcția getopt_long(3) care este
folosită și pentru argumentele liniei de comandă.
XZ_DEFAULTS
Opțiuni implicite specifice utilizatorului sau la nivelul
întregului sistem. De obicei, acest lucru este specificat
într-un script de inițializare shell pentru a activa limitatorul
de utilizare a memoriei lui xz implicit. Excluzând scripturile
de inițializare shell și cazurile speciale similare, scripturile
nu trebuie niciodată să modifice sau să dezactiveze XZ_DEFAULTS.
XZ_OPT Acest lucru este pentru transmiterea opțiunilor către xz atunci
când nu este posibil să definiți opțiunile direct în linia de
comandă a xz. Acesta este cazul când xz este rulat de un script
sau de un instrument, de exemplu, GNU tar(1):
XZ_OPT=-2v tar caf foo.tar.xz foo
Scripturile pot folosi XZ_OPT, de exemplu, pentru a configura
opțiunile implicite de comprimare specifice scriptului. Se
recomandă totuși să se permită utilizatorilor să înlocuiască
XZ_OPT dacă acest lucru este rezonabil. De exemplu, în
scripturile sh(1) se poate folosi ceva de genul acesta:
XZ_OPT=${XZ_OPT-"-7e"} export XZ_OPT
COMPATIBILITATE CU LZMA-UTILS
Sintaxa liniei de comandă a lui xz este practic o super-colecție de
lzma, unlzma și lzcat așa cum se găsește în LZMA Utils 4.32.x. În cele
mai multe cazuri, este posibil să înlocuiți LZMA Utils cu XZ Utils fără
a întrerupe scripturile existente. Există totuși unele
incompatibilități, care uneori pot cauza probleme.
Niveluri de comprimare prestabilite
Numerotarea nivelurilor de comprimare prestabilite nu este identică în
xz și LZMA Utils. Cea mai importantă diferență este modul în care
dimensiunile dicționarului sunt atribuite diferitelor niveluri
prestabilite. Dimensiunea dicționarului este aproximativ egală cu
memoria utilizată la decomprimare.
Nivel xz LZMA Utils
-0 256 KiB N/A
-1 1 MiB 64 KiB
-2 2 MiB 1 MiB
-3 4 MiB 512 KiB
-4 4 MiB 1 MiB
-5 8 MiB 2 MiB
-6 8 MiB 4 MiB
-7 16 MiB 8 MiB
-8 32 MiB 16 MiB
-9 64 MiB 32 MiB
Diferențele de dimensiune a dicționarului afectează deasemenea
cantitatea de memorie utilizată la comprimare dar există și alte
diferențe între LZMA Utils și XZ Utils, care fac diferența și mai mare:
Nivel xz LZMA Utils 4.32.x
-0 3 MiB N/A
-1 9 MiB 2 MiB
-2 17 MiB 12 MiB
-3 32 MiB 12 MiB
-4 48 MiB 16 MiB
-5 94 MiB 26 MiB
-6 94 MiB 45 MiB
-7 186 MiB 83 MiB
-8 370 MiB 159 MiB
-9 674 MiB 311 MiB
Nivelul prestabilit implicit în LZMA Utils este -7, în timp ce în XZ
Utils este -6, deci ambele folosesc un dicționar de 8Mio în mod
implicit.
Fișiere .lzma transmise în flux vs. netransmise în flux
Dimensiunea necomprimată a fișierului poate fi stocată în antetul
.lzma. LZMA Utils face asta atunci când comprimă fișiere obișnuite.
Alternativa este să marcați că dimensiunea necomprimată este
necunoscută și să folosiți marcajul de sfârșit de încărcare pentru a
indica unde ar trebui să se oprească decomprimarea. LZMA Utils
folosește această metodă atunci când dimensiunea necomprimată nu este
cunoscută, ceea ce este cazul, de exemplu, când se folosesc conducte.
xz acceptă decomprimarea fișierelor .lzma cu sau fără marcaj de sfârșit
de încărcare, dar toate fișierele .lzma create de xz vor folosi
marcajul de sfârșit de încărcare și vor avea dimensiunea necomprimată
marcată ca necunoscută în antetul .lzma. Aceasta poate fi o problemă
în unele situații mai puțin frecvente. De exemplu, un instrument de
decomprimare .lzma încorporat într-un dispozitiv poate funcționa numai
cu fișiere care au dimensiunea necomprimată cunoscută. Dacă
întâmpinați această problemă, trebuie să utilizați LZMA Utils sau LZMA
SDK pentru a crea fișiere .lzma cu dimensiunea necomprimată cunoscută.
Fișiere .lzma neacceptate
Formatul .lzma permite valori lc de până la 8 și valori lp de până la
4. LZMA Utils poate decomprima fișiere cu orice lc și lp, dar creează
întotdeauna fișiere cu lc=3 și lp=0. Crearea de fișiere cu alte lc și
lp este posibilă cu xz și cu LZMA SDK.
Implementarea filtrului LZMA1 în liblzma necesită ca suma lc și lp să
nu depășească 4. Altfel, fișierele .lzma, care depășesc această
limitare, nu pot fi decomprimate cu xz.
LZMA Utils creează numai fișiere .lzma care au o dimensiune de
dicționar de 2^n (o putere de 2), dar acceptă fișiere cu orice
dimensiune de dicționar. liblzma acceptă numai fișierele .lzma care au
dimensiunea de dicționar de 2^n sau 2^n + 2^(n-1). Acest lucru este
pentru a reduce numărul de „fals pozitiv” atunci când se detectează
fișiere .lzma.
Aceste limitări nu ar trebui să fie o problemă în practică, deoarece
practic toate fișierele .lzma au fost comprimate cu opțiuni pe care
liblzma le va accepta.
Resturi rămase
Când decomprimă, LZMA Utils ignoră în tăcere totul după primul flux
.lzma. În majoritatea situațiilor, aceasta este o eroare. Aceasta
înseamnă, de asemenea, că LZMA Utils nu acceptă decomprimarea
fișierelor .lzma concatenate.
Dacă au rămas date după primul flux .lzma, xz consideră că fișierul
este corupt, cu excepția cazului în care a fost utilizată opțiunea
--single-stream. Acest lucru poate rupe scripturile obscure(scrise
deficitar) care presupun că resturile rămase sunt ignorate.
NOTE
Rezultatul comprimării poate varia
Ieșirea exactă comprimată produsă din același fișier de intrare
necomprimat poate varia între versiunile XZ Utils, chiar dacă opțiunile
de comprimare sunt identice. Acest lucru se datorează faptului că
instrumentul codificator poate fi îmbunătățit (comprimare mai rapidă
sau mai bună) fără a afecta formatul fișierului. Ieșirea poate varia
chiar și între compilările diferite ale aceleiași versiuni XZ Utils,
dacă sunt utilizate opțiuni diferite de compilare.
Cele de mai sus înseamnă că odată ce opțiunea --rsyncable a fost
utilizată, fișierele rezultate nu vor fi neapărat sincronizate cu rsync
decât dacă atât fișierele vechi, cât și cele noi au fost comprimate cu
aceeași versiune xz. Această problemă poate fi remediată dacă o parte
a implementării codificatorului este înghețată pentru a menține stabilă
ieșirea „rsyncabilă” între versiunile xz.
Instrumente de decomprimare .xz încorporate
Implementările instrumentului de decomprimare .xz încorporat, cum ar fi
XZ Embedded, nu acceptă neapărat fișiere create cu tipuri de verificare
a integrității, altele decât none și crc32. Deoarece valoarea
implicită este --check=crc64, trebuie să utilizați --check=none sau
--check=crc32 atunci când creați fișiere pentru sistemele încorporate.
În afara sistemelor încorporate, toate instrumentele de decomprimare în
format .xz acceptă toate tipurile de verificare sau cel puțin pot
decomprima fișierul fără a efectua verificarea integrității dacă acel
tip de verificare nu este acceptat.
XZ Embedded acceptă filtre BCJ, dar numai cu poziție de pornire
implicită.
EXEMPLE
Bazice
Comprimă fișierul foo în foo.xz folosind nivelul de comprimare implicit
(-6) și elimină fișierul foo dacă comprimarea are succes:
xz foo
Decomprimă bar.xz în bar și nu elimină bar.xz chiar dacă decomprimarea
este efectuată cu succes:
xz -dk bar.xz
Creează baz.tar.xz cu nivelul prestabilit -4e (-4 --extreme), care este
mai lent decât nivelul prestabilit implicit -6, dar necesită mai puțină
memorie pentru comprimare și decomprimare (48Mio și, respectiv, 5Mio):
tar cf - baz | xz -4e > baz.tar.xz
Un amestec de fișiere comprimate și necomprimate poate fi decomprimat
la ieșirea standard cu o singură comandă:
xz -dcf a.txt b.txt.xz c.txt d.txt.lzma > abcd.txt
Comprimarea în paralel a mai multor fișiere
În sisteme GNU și *BSD, find(1) și xargs(1) pot fi utilizate pentru a
paraleliza comprimarea mai multor fișiere:
find . -type f \! -name '*.xz' -print0 \ | xargs -0r -P4 -n16 xz -T1
Opțiunea -P pentru comanda xargs(1) stabilește numărul de procese
paralele xz. Cea mai bună valoare pentru opțiunea -n depinde de câte
fișiere trebuie să fie comprimate. Dacă există doar câteva fișiere,
valoarea ar trebui probabil să fie 1; cu zeci de mii de fișiere, 100
sau chiar mai mult poate să fie valoarea potrivită pentru a reduce
numărul de procese xz pe care xargs(1) le va crea în final.
Opțiunea -T1 pentru xz este acolo pentru a-l forța să ruleze în modul
cu un singur fir de execuție, deoarece xargs(1) este folosit pentru a
controla cantitatea de paralelizare.
Modul robot
Calculează câți octeți au fost salvați în total după comprimarea mai
multor fișiere:
xz --robot --list *.xz | awk '/^totals/{print $5-$4}'
Un script poate dori să afle dacă folosește o versiune xz suficient de
nouă. Următorul script sh(1) verifică dacă numărul versiunii
instrumentului xz este cel puțin 5.0.0. Această metodă este
compatibilă cu versiunile beta vechi, care nu acceptau opțiunea
--robot:
if ! eval "$(xz --robot --version 2> /dev/null)" || [ "$XZ_VERSION" -lt 50000002 ]; then echo "Versiunea dumneavoastră de „xz” este prea veche!" fi unset XZ_VERSION LIBLZMA_VERSION
Stabilește o limită de utilizare a memoriei pentru decomprimare
folosind variabila de mediu XZ_OPT, dar dacă o limită a fost deja
stabilită, nu o mărește:
NEWLIM=$((123 << 20)) # 123 MiB OLDLIM=$(xz --robot --info-memory | cut -f3) if [ $OLDLIM -eq 0 -o $OLDLIM -gt $NEWLIM ]; then XZ_OPT="$XZ_OPT --memlimit-decompress=$NEWLIM" export XZ_OPT fi
Lanțuri de filtrare personalizate pentru instrumentul de comprimare
Cea mai simplă utilizare a lanțurilor de filtrare personalizate este
personalizarea unei opțiuni prestabilite LZMA2. Acest lucru poate fi
util, deoarece opțiunile prestabilite acoperă doar un subset al
combinațiilor potențial utile de opțiuni de comprimare.
Coloanele CPUComp din tabelele de descriere a opțiunilor -0 ... -9 și
--extreme sunt utile atunci când personalizați opțiunilor prestabilite
LZMA2. Iată părțile relevante colectate din aceste două tabele:
ValPrestab CPUComp
-0 0
-1 1
-2 2
-3 3
-4 4
-5 5
-6 6
-5e 7
-6e 8
Dacă știți că un fișier necesită un dicționar oarecum mare (de exemplu,
32Mio) pentru a se comprima bine, dar doriți să-l comprimați mai repede
decât ar face xz -8, o opțiune prestabilită cu o valoare CPUComp
scăzută (de exemplu, 1) poate fi modificată pentru a utiliza un
dicționar mai mare:
xz --lzma2=preset=1,dict=32MiB foo.tar
Cu anumite fișiere, comanda de mai sus poate fi mai rapidă decât xz -6
în timp ce comprimă semnificativ mai bine. Cu toate acestea, trebuie
subliniat că doar unele fișiere se beneficiază de un dicționar mare,
păstrând în același timp valoarea CPUComp scăzută. Cea mai evidentă
situație, în care un dicționar mare poate ajuta foarte mult, este o
arhivă care conține fișiere foarte asemănătoare de cel puțin câțiva
megaocteți fiecare. Dimensiunea dicționarului trebuie să fie
semnificativ mai mare decât orice fișier individual pentru a permite
LZMA2 să profite din plin de asemănările dintre fișierele consecutive.
Dacă utilizarea unei mari cantități de memorie pentru comprimare și
decomprimare este în regulă, iar fișierul comprimat are cel puțin
câteva sute de megaocteți, poate fi util să folosiți un dicționar și
mai mare decât cei 64Mio pe care i-ar folosi xz -9:
xz -vv --lzma2=dict=192MiB big_foo.tar
Utilizarea opțiunii -vv (--verbose --verbose) ca în exemplul de mai
sus, poate fi utilă pentru a vedea cerințele de memorie la comprimare
și decomprimare. Amintiți-vă că utilizarea unui dicționar mai mare
decât dimensiunea fișierului necomprimat este risipă de memorie, de
aceea, comanda de mai sus nu este utilă pentru fișiere mici.
Uneori, timpul de comprimare nu contează, dar utilizarea memoriei la
decomprimare trebuie menținută la un nivel scăzut, de exemplu, pentru a
face posibilă decomprimarea fișierului pe un sistem încorporat.
Următoarea comandă folosește -6e (-6 --extreme) ca bază și fixează
dimensiunea dicționarului la doar 64Kio. Fișierul rezultat poate fi
decomprimat cu XZ Embedded (de aceea există --check=crc32) folosind
aproximativ 100Kio de memorie.
xz --check=crc32 --lzma2=preset=6e,dict=64KiB foo
Dacă doriți să stoarceți cât mai mulți octeți posibil, ajustarea
numărului de biți de context literal (lc) și a numărului de biți de
poziție (pb) poate ajuta uneori. Ajustarea numărului de biți de
poziție literală (lp) ar putea ajuta, de asemenea, dar de obicei lc și
pb sunt mai importante. De exemplu, o arhivă de cod sursă conține în
mare parte text US-ASCII, așa că ceva precum comanda următoare, ar
putea oferi un fișier „mai slăbuț” (aproximativ cu 0,1%) mai mic decât
cu xz -6e (încercați și fără lc=4):
xz --lzma2=preset=6e,pb=0,lc=4 fișierul_sursă.tar
Utilizarea unui alt filtru împreună cu LZMA2 poate îmbunătăți
comprimarea cu anumite tipuri de fișiere. De exemplu, pentru a
comprima o bibliotecă partajată x86 pe 32 de biți sau x86 pe 64 de biți
folosind filtrul BCJ x86:
xz --x86 --lzma2 libfoo.so
Rețineți că ordinea opțiunilor de filtrare este semnificativă. Dacă
--x86 este specificată după --lzma2, xz va da o eroare, deoarece nu
poate exista niciun filtru după LZMA2 și, de asemenea, pentru că
filtrul x86 BCJ nu poate fi utilizat ca ultimul filtru din lanțul de
filtrare.
Filtrul Delta împreună cu LZMA2 pot da rezultate bune cu imagini
bitmap. De obicei, ar trebui să întreacă comprimarea PNG, care are
câteva filtre mai avansate decât delta simplă, dar utilizează Deflate
pentru comprimarea reală.
Imaginea trebuie să fie salvată în format necomprimat, de exemplu, ca
TIFF necomprimat. Parametrul de distanță al filtrului Delta este fixat
să se potrivească cu numărul de octeți per pixel din imagine. De
exemplu, bitmap-ul RGB pe 24 de biți necesită dist=3 și este, de
asemenea, bine să pasați pb=0 la LZMA2 pentru a se adapta alinierii pe
trei octeți:
xz --delta=dist=3 --lzma2=pb=0 foo.tiff
Dacă mai multe imagini au fost introduse într-o singură arhivă (de
exemplu, .tar), filtrul Delta va funcționa și pe aceasta atâta timp cât
toate imaginile au același număr de octeți per pixel.
CONSULTAȚI ȘI
xzdec(1), xzdiff(1), xzgrep(1), xzless(1), xzmore(1), gzip(1),
bzip2(1), 7z(1)
XZ Utils: <https://tukaani.org/xz/>
XZ Embedded: <https://tukaani.org/xz/embedded.html>
LZMA SDK: <http://7-zip.org/sdk.html>
Tukaani 01.12.2022 XZ(1)
Generated by dwww version 1.15 on Mon Jul 1 04:47:29 CEST 2024.